Impresii de toamnă în inima mea
și nu știu nici numele munților care
mi-arată vecia în calcar distant
şi-mi lasă în pleoape un pic de-nnorare.
Şi vântul agită semințe de flori
pe-ntregul podiș, într-un straniu amestic,
și triburi barbare pun miei în frigări
și astfel se învață cu gustul domestic.
Impresii de toamnă, de nu ai fi tu,
rămasă în vara ce n-o să mai vină,
pe mare sunt nave din celălalt veac
și-n nori se petrec bătălii de lumină.
Curând ai să pleci și curând am să plec
sub ploaia ce fără recurs ne condamnă
și dacă dorești suvenirul final
ia inima mea, cu impresii de toamnă.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.