Între mine și ea
S-au ivit dintr-odată
Un pârâu, o șosea
Și o cale ferată.
N-aveam loc de întors,
Am lăsat-o în noapte
Cu-o hăinuță pe tors
Pregătită să rabde.
Din pârâu nici un val
N-avea gust de-nviere.
Ea stătea sus pe deal
Și-ncepuse să spere.
Numai că pe pământ
E o crudă răsplată,
Mai există oricând
Și o cale ferată.
Semafor - semafor,
Dar mai mult tragedie,
Când traversele dor
Despărțirea târzie.
Și, în rest, nu-i nimic,
Decât fluierul straniu
Despre care toți zic
Că le trece prin craniu.
Între mine și ea,
Nu-i nimic niciodată:
Un pârâu, o șosea
Și un tren ce va sta
Între mine și ea
Pe o cale ferată.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc alin !
mirimirela
luni, 25 mai 2015
frumos...
danab
luni, 25 mai 2015
O incantare sa-l citesti pe Paunescu,,
mihai
luni, 25 mai 2015
La fel si tie Alin
Silviu
luni, 25 mai 2015
Ma bucur Silviu ca iti place, o zi frumoasa
ene alin
luni, 25 mai 2015
Frumoasa poezie! Multumesc pentru aducere aminte.
Silviu
luni, 25 mai 2015