Mea culpa - Adrian Păunescu
Adăugat de: ALapis

Eu recunosc că am făcut greşeala
De a slăvi prea mult conducătorul
Făcându-i ode şi-ndemnând chiar sala (să cânte):
Partidul, Ceauşescu şi Poporul.

Dar nu uitaţi că tot eu sunt cel care
L-am criticat şi-am insuflat dorinţa
De libertate, bunăstare şi schimbare
Subtil, necenzurându-mi conştiinţa.

Am şi făcut mult bine-n stânga-n dreapta
Atât cât s-a putut, fără să-mi pese
Periclitându-mi starea, familia şi casa
Dar toate s-au uitat şi-s fapte şterse.

De-aceea spun ca ultimă dorinţă
Să mă iertaţi, de v-am greşit vreodată
Şi-mi fac adânc proces de conştiinţă
Căci nu e om pe lume fără pată.

Aş vrea ca să rămân în mintea voastră
Doar un poet ce şi-a iubit mult ţara
Ce a descoperit şi şlefuit talente
Ce-au scormonit prin inimi cu chitara.

Trecutul mi-l asum şi nu mi-e teamă
Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o să-mi fie
Nu m-am dezis de clasa proletară
Şi am simţit că am o datorie,

De a stârni în mintea tuturora
Şi mai ales în suflete de tineri
Că nu suntem o ţară oarecare
Şi-avem destin măreţ şi vom fi liberi.

Când noi cântam în sălile-arhipline
Şi recitam pe voci de milioane
Visam la Marea noastră Românie
Şi vă-ndemnam: Treceţi batalioane!

Un dor aş mai fi-avut, dar ce păcat
Că n-am putut opri din cale vremea
Să văd autostrada prin Carpaţi
Din Chişinău-Arad cu via Ţebea.

Sunt unii care mă lovesc şi-acuma
Când m-am urcat la ceruri, ce oroare!
Cuvinte grele-aruncă, nesimţire
Şi toţi vor ca să cadă în picioare

Eu vă privesc de-aici de sus, cu milă
Aş vrea să fiţi mai buni, dar nu se poate
Se răsuceşte Ştefan în morminte
De-atâta ură, pizmă, nedreptate.

Îmi este jenă, silă… chiar mă bucur
Că am plecat de-acolo, dar mă doare
Când vâd valori, talente, caractere
Ce-şi fac familiile peste hotare.

Ce să vă spun, românii mei de bine
Ce-aveţi sfială, bun simţ şi onoare
Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Să ţineţi minte)
Nu lăsaţi ţara călcată în picioare.

Nu plecaţi capul, ţineţi pieptu-n faţă
Cu fruntea sus, să n-o coboare nimeni
Să vă clădiţi cu toţii altă viaţă
Mesaj către români de pretutindeni!

Să iei aminte, ţara mea de suflet
Ia atitudine şi dă răul afară
Unde s-a dus Grânarul Europei
Banala ţară-industrial-agrară.

Să iei aminte ţara mea de glorie
Cu patimă îţi spun din nefiinţă
Clădeşte-ţi viitorul pe trei sfinte
Pe muncă, educaţie, credinţă.

În timp ce vă îmbărbătez de-aicea
Din ceruri şi din sfere tutelare
Văd iarăşi vorbe grele prin ziare
Pe forumuri, pe la televizoare.

N-am omorât pe nimeni niciodată
Nici când murim nu ni se mai dă pace
La toţi găsiţi cusururi şi reproşuri
Nu mai lăsaţi pe nimeni să se-mpace.



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.