Doamne, ce m-aș fi făcut dacă mă nășteam, înainte
De-a exista cuvinte?
Cum aș fi spus ceea ce simțeam că trebuie să spun,
Dacă nici urletul nu era bun?
Ce mă făceam, Doamne,
Dacă mă nășteam într-un an,
Când nu exista nici nai, nu există nici pian?
Câteva mii de ani, cu sudoarea pe piele,
Cei îndurerați au lucrat la ele.
Dar cel mai mult ei au murit nicăierea
Și i-a îngropat tăcerea.
Cum o fi să mori, îngenuncheat și constrâns,
Fără hohot de râs, fără hohot de plâns?
Că, uite, pe mine, cuvântul mă salvează
Și de frivolitate, și de doliu, și de groază.
Doamne, nu cumva moartea să mi-o muți
Într-un cortegiu de surdo-muți.
Că nici nu există moarte mai grea
Decât cea în care nu se poate urla.
Doamne, ce m-aș fi făcut dacă mă nășteam, înainte
De-a exista cuvinte?
6 decembrie 2004
(Libertatea de unică folosință, 2009)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.