Romanţa ultimei lacrimi - Adrian Păunescu


In toate filmele acestea,
E parcă vorba despre tine,
Se-ntâmplă numai catastrofe
Si nici un cuplu nu-i întreg,
Plângând, te recunosc
In jocul acestor triste eroine
Si-aş vrea să te privesc cu ură,
Dar te iubesc şi te-nţeleg.

Eşti jertfa mea şi eşti revolta
Că jertfa care eşti există,
Aş vrea să uit, dar port în creier
Intreaga dramă care-a fost,
Aş vrea să râd cu toţi aceia
Ce te vor face şi mai tristă
In viaţa ta care urmează
Si n-o să aibă nici un rost.

Absenţa ta mă arde încă
Si o implozie m-aşteaptă,
Mă mir că n-am avut curajul
De-a te expune tuturor,
Dar trebuie la despărţire
Să recunosc în luptă dreaptă
Puterea purităţii tale
Ce m-a ţinut ca să nu mor.

A fost ca-n filmele acestea
Si mult mai mult decât în viaţă,
A fost o dragoste nebună
Ca-n Evul Mediu legendar,
Incât, reamintindu-mi numai,
Simt degetele că-mi îngheaţă,
Adorm în zorii dimineţii,
Te simt în creier şi tresar.

Nu ştiu nici unde te mai afli,
Te poartă paşii nicăierea,
Către o salcie de lacrimi
Din curtea de părinţi săraci,
Dar eu mă rog să te găsească
Si pentru mine învierea
Si să- ţi redea dorita pace.
Dar tu, iubito, ce mai faci?

Să fie-adevărată vestea
C-a fost un fals, c-a fost o farsă?
S-accept stupida bănuială,
Că tu nu m-ai iubit deloc?
Eu tot nu cred, chiar dacă totul,
Ca un noroi, pe noi, se varsă,
Eu te-am iubit, fară rezerve,
Si cred că mi-ai purtat noroc.

De-ar fi, cu acte, confirmată
Această biată suspiciune
Că ai jucat un rol pe care
N-am fost atent să-l fi-nţeles,
Eu rog pe Dumnezeu s-asculte
De gândurile mele bune,
Cu dreptul tău la fericire,
La poezie şi succes.

Nu pot să mint că nu mă doare,
Când nu-mi ajunge nici o pernă,
Aş vrea să ai în tine însăţi
Si-un strop de plâns, să mă regreţi,
Dar treaba cea mai importantă,
In toată zbaterea eternă,
E c-a intervenit tăcerea,
Ca un blestem pentru poeţi. '

Imi trec prin cap prostii, tot felul,
Poveştile-njosirii tale,
M-aş întrista de-ar fi să aflu
Că te răzbuni, greşind vulgar,
Dar ce contează toate astea,
Când mă sufoc de- atâta jale
Si de un somn mai lung de-o oră,
De nopţi şi nopţi nu am habar?

în toate filmele acestea
E vorba, sigur, despre tine,
Si-n cântecele despre care
Credeam că mint în mod prostesc,
Suport cu greu ruptura asta,
Am insomnii şi nu mi-e bine,
Dar dreptul tău la fericire
E un coşmar care revine,
Adio, Neagră Principesă,
Urăşte-mă, te mai iubesc.


Adăugat de: Adina Speranta



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.