Cînd lumea se mai vede ca urma unei sănii,
Cînd lumea nici nu este decît atîta tot,
Copiii noștri, Doamne, pentru o clipă fă-mi-i
Bătrîni, ca să priceapă ce pot și ce nu pot.
Ei trebuie să știe de pe acum parola
Și limita și felul surîsului înfrînt,
Văd lumea, toată, urmă de sănii. Bate ora!
La fel e numai urma de roată pe pămînt.
Vom îngheța în veghea acestei munci celeste
Care, de nu rezistă, revine tot mereu,
Copiii noștri afle cîtă nevoie este
De-această iarnă-n care mă rog cu plînset eu.
Pentru o clipă numai bătrîni copiii fă-mi-i,
Dă-le privirea-ntreagă a unui ochi fatal,
Acum cînd lumea este doar urma unei sănii
De trei vecii rămasă în pantă fără cal.
(Repetabila povară, 1974)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.