Atât: să-mi scrii din locul tău de viaţă
cum mai trăieşti şi ce mai spui, ce faci,
să-mi umpli anii repezi şi săraci
cu plânsul tău curat de neagră ceaţă.
Să nu-mi scrii pe adresa de acasă
ci pe aceea pe care ţi-o spun,
pe-adresa cimitirului comun,
că e mai sigură şi mai frumoasă.
Te rog să-mi scrii cu lux de amănunte
ce face lumea scundă unde mergi
şi de-ţi mai aminteşti un deal de melci
şi clopotul bisericii din munte.
Te rog să-mi scrii, pierduta mea iubită,
ce umilinţe îţi mai bat în prag,
să vin şi la răspundere să-i trag;
te rog să-mi scrii cât eşti de fericită.
Te rog să-mi faci din când în când plăcinte
să mă inviţi, că tot nu pot să vin,
te rog să-mi spui ca unui om străin
tot ce-ndeobşte fiecare minte.
Până atunci nădăjduiesc ca toate,
câte le ai de-nvins, să le înfrângi,
să nu mai ai niciun motiv să plângi
să fii în liniste şi sănătate.
Să-ţi facă rudele o nuntă mare
aşa cum se cuvine să şi ai,
cu lăutari, cu invitaţi, cu cai,
că meriţi totul, dulce disperare.
Să nu-mi scrii despre lucrurile-acestea
că şi aşa, de azi, le presupun,
din când în când să mai şi minţi povestea.
Să-mi povestesti atât: ce este bun.
Să-mi spui, de vei voi, cum o să iasă
băiatul tău, suavul tău altoi,
pe care am visat să-l facem noi
din tată blond şi mamă-ntunecoasă.
Te du cu bine, deci, lalea suavă
destin curat, apus fulgerător.
Nu te acuz. Adio. Te ador.
Şi poate, asta-i treaba cea mai gravă.
Atât mai vreau, fierbintea mea prinţesă,
acum când ochii mei îi laşi pustii
din când în când minciuni să-mi scrii,
să-mi scrii, pe ultima şi tragica adresă.
("Iubiţi-vă pe tunuri", 1981)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Pentru astfel de versuri multumesc Poetii-nostri.ro si celui care le adauga aici.
oana
joi, 15 noiembrie 2018
Fara cuvinte..
Mari
luni, 27 noiembrie 2017