Sac de sare - Adrian Păunescu
Adăugat de: viorel tgv.

Cu suflet greu, precum un sac de sare,
abia mă mai târăsc, fără de rost,
prin niște locuri dragi, cu umbră mare,
pe unde, amândoi, cândva am fost.

Ferestrele de dorul tău mi-ngheață
și totul e penibil de urât,
dar dacă nu ne mai iubim în viață,
de ce să ne urâm acum atât?

E un fierar ce-mi sfârtecă plămânii,
făcând potcoave noi la caii vechi
și a pustietate latră câinii
și-o nicovală-mi urlă în urechi.

Mi-e greu ca la plecarea într-o apă,
nu mai încap cu ochii în amurg,
care e-al meu și altceva îmi scapă,
mă simt un stâlp de lacrimi ce nu curg.

Te regăsesc în tot ce fum și scrum e,
la miezul nopții pașii ți-i aud
și plec târându-mi sufletul prin lume
ca pe un ieftin sac de sare ud.

(Meserie mizerabilă sufletul, 2000)



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.