Si noi asa ne-am învãtat,
Sã fim salubri si cuminti,
Sã facem, zi de zi, curat,
Si de gunoi, si de pãrinti.
Acum, când este cel mai greu,
Mã mir cã încã pot striga:
Acest mormânt e tatãl meu,
Acest mormânt e mama mea.
Eu port stigmatul marii vini
Si semnul marelui pãcat,
Cã, în pãmânt, ca pe strãini,
I-am dus, si-acolo i-am lãsat.
Eu carne sunt din carnea lor
Ei carne sunt în carnea mea,
Atuncea când o fi sã mor
Asemeni mã vor lepãda.
Ca o grãmadã de gunoi
Si ca un cos de haine vechi,
Sunt aruncate dintre noi,
Aceste tragice perechi.
Civilizatie de soi
În cel mai ordinar limbaj,
Salubritate si gunoi
Si javre la ecarisaj.
Gunoi voi fi, curând, si eu,
Copiii mã vor mãtura,
Acest mormânt e tatãl meu,
Acest mormânt e mama mea.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.