Singura iubire - Adrian Păunescu
Adăugat de: flori.paun

Va trebui sa recunosc, in fine,
Cu-n fel de ultima sinceritate,
Ca te-am iubit, iubita mea, pe tine,
Mai mult decat pe celelalte toate.

Ca TU mi-ai fost mereu si rea si buna,
Obsesia in orice insomnie,
Si cat ti-am daruit cu totul tie
N-avura celelalte impreuna.

De-acum nici inapoi, nici inainte
Nu mai exista oamenii si timpul.
Tu-mi esti acum iubirea pur si simplu,
Si singura ce mi-o aduc aminte.

Ingenunchiat le cer acum iertare
De tot ce afla din aceste randuri,
Si tie-ti cer sa nu te mai inganduri,
Sa poti sa duci povara asta mare.

Nici nu mai ai acum de ce te teme,
Sunt spuse toate cele spuneri,
Si tu acum incepi sa porti pe umeri
Broboada impletita de blesteme.

Si totusi simt ca asta nu ajunge,
Nu satura si nici nu te cultiva
Iubirile ramase in arhiva.
Tu simti ca existam cand curge sange...



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc , Flori , pentru aceasta poezie ABSOLUT MINUNATA !

Iti mutumesc ca il citesti pe Paunescu .
Adina Speranta
duminică, 24 mai 2015


Nu-i nimic,poti fi ajutata,e bine ca citesti.
ALapis
sâmbătă, 23 mai 2015


Aurel am niste poezii stangace si poate intr-o zi am sa le public. Deocamdata admir postarile minunate ale acestei comunitati.

Cu drag,
Flori
flori.paun
sâmbătă, 23 mai 2015


Multumesc,Flori,poate incerci o poezie sau posteaza daca ai,nu fi timidă.
Aprecieri,
ALapis
sâmbătă, 23 mai 2015