Străin mi-e pe veci orice fel de confort,
Din oricare bombă m-atinge o schijă,
Vai, sângele meu amurgeste de grijă,
Coroană de lacrimi pe fruntea mea port.
Părerea de bine-i părere de rău
Și voie nu dau minții mele să spere,
Albinele-aduc și otrava si miere,
Cu Ea plâng tristețea destinului Tău.
Cu Tine vorbesc hohotind despre EA,
Suntem mioriticul, tragicul trio.
Cu tine fiind, pe ea n-o voi privi-o,
Dar fi-va de-a pururi în inima mea.
Și poate că eu mai curând aș cădea
Bolnav Cavaler de Neant și Adio.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.