Ca un tren de marfă se târăşte
Ziua-n care nu eşti lângă mine,
Strig la toată lumea pe muteşte
Şi-mi acopăr faţa, de ruşine.
Mă irită fiecare clipă,
Oasele mă dor ca-n menghini stricte,
Lacrima în ochiul ploapei ţipă,
Unde calc, provoc, fatal, conflicte.
Tandru şi brutal cu fiecare,
Orice sens al mersului se pierde,
Când mă răstignesc pe semafoare
Şi amestec galben, roşu, verde.
Prin târârea orelor deşarte,
Ziua-n care îmi lipseşti e moarte.
Adrian Păunescu
1 septembrie 2002
("Până la capăt", 2003)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.