Zori de cenușă - Adrian Păunescu
Adăugat de: viorel tgv.

Dar aș dori să-ți spun că nu e bine
Pe când se stinge ultima țigară
Oricum, aceasta-i cea din urmă oară
Ce va vorbi de tine și de mine.

Fitilul fumegă plângând în ceară,
Tu rupi cu dinții niște vechi grisine,
Un telefon întâmplător mai vine,
Fitilul sufocat mai stă să moară.

Și mă ridic și mă întorc spre ușă
Preocupat de parcă n-aș găsi-o,
Cred că-i ridicol să-ți mai spun adio,
Fitilul e o moarte jucaușă.

Afară, brusc, s-a luminat de ziuă
Ca un transport frenetic de cenușă.

24/25 ianuarie 1988
(Într-adevăr, 1988)



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Citit cu plăcere. Considerație.
ROLEA NICOLAE
duminică, 06 ianuarie 2019