Demult, în dragoste luminile-au pălit:
Nici bucurii cu lacrimi, nici la suspin răspuns;
Grădini sunt veștede, iar visuri au murit,
În inimi, ca de miere, veninuri au pătruns.
Mă lasă deci și pierde-mă în gloate!
La ce, de mine bolnavă, te-ntorci mereu,
Păreri de rău să-nșiri și să te plângi de toate?
Mi-i greu. O, cât de greu mi-i… Cât de greu!
24 iunie 1891
traducere de: Emil Burlacu
vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet