Să crezi: o tainică nădejde
Spre stihu-mi sufletul meu poartă
Şi toană chiar de-i, tot trăieşte
Sub un anume semn de soartă.
Că-n sure ore-autumnale,
Când mor lumini şi crengi se bat,
Tot ne oprim tăcuţi din cale,
Cătând la frunzele ce cad.
1842
Traducere Emil Burlacu
traducere de: Emil Burlacu
vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.