Chemare tristă - Agatha Bacovia
Adăugat de: Adina Speranta

Cu brațe încărcate de visare,
Tristețea mea,
Apropie-te-ncet!

Pe dureroasa clipelor oglindă
Să-ți profilezi
Etericul portret.

Cu diadema visului pe frunte,
Cu perlele durerii împodobită,
Te voi primi, tristețea mea,
Asemeni
Cu o regină-n veci nebiruită.
În ochii tăi, ce reflectează taina
Trecutului
Ce și-a pierdut visarea,

Și-n zâmbetul etern
Ca nemurirea,
Presimt că s-a topit neîndurarea.
Ți-am împletit cununi din
Desnădejdea
Ce-n sufletu-mi adesea înflorește;

Singurătatea mea te împresoară,
Cu-aureola visului
Ce crește,
Pășește-ncet! pe tronuri de tăcere
Să stăpânești pustiul
Renunțării,
Pășește-ncet! să nu alungi enigma
Ce picură
Din faldul înserării.



vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.