Excelsior - Agatha Bacovia
Adăugat de: Adina Speranta

Mă străduiesc
Să te desprind din suflet,
Sfânt ideal al existenței mele.
Să te așez pe soclul veșniciei,
Cu vârful înălțat
Până la stele.
În fiecare zi
Aprind scânteia
Adânc să ardă-n trupul tău de vise,
Când majestuos,
Vei triumfa în zare
Sfidând pustiul negrelor abise.
Voi izbuti
Să te înalț din huma
În care gemi cu-ntraripări divine?

Voi reuși
Să torn în tine bronzul
Durerilor ce s-au abătut în mine?
O, cum aș vrea să te-ncunune nimbul
Avântului
Ce-adese mă frămîntă.
Și tresărind din huma înnoptată
Să-nfrunti lumina
Care înspăimântată
Din haosul de neguri ce te-apasă,
Să-ți încrustezi
Triumful tot mai sus,
Cum, din pustiuri,
Obeliscul
Tebei,
Și-a împietrit sfidarea spre
Apus.



vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.