Mâna poetului - Agatha Bacovia
Adăugat de: Adina Speranta

Stau lângă mâna ce mi-a dezmierdat
În ani de vis obrazu-nrourat,
Cât mă-nfioară alba mână rece,
Prin care mută seva vieții trece,
Insinuantă și ne-nduplecată
Ca marmora în care e sculptată.
O, mâna asta, azi înmărmurită,
Purta pe strune inima-ți trudită.
Și cu condeiul cizela ades
Atâtea gânduri rotunjite-n vers!
Fiori, sculptați în mâna albă, rece,
Ce din mormânt în grea țărână trece!
Ea din pământ, în haos se desface.
Tu-n marmoră trăiești eterna pace.



vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.