În clarobscur
Conturul lucrurilor
Devine diafan.
Ochiul surprinde
Numai umbra lor,
În nestăvilita curgere
Anii se estompează
La fel.
Prin clarobscurul
Amintirii
Ei ne întorc spre
Ieri,
Sau ne alungă
Spre mâine.
Umbre, penumbre,
Totul curge.
Timpul nu cunoaște odihnă
Și viață ordonă mereu:
„Înainte!"
vezi mai multe poezii de: Agatha Bacovia