Agonie
Fără speranţă-n agonie,
priviesc murind,
în neagra noapte,
decepţia.
Delirul groazei mă topeşte,
minute trec îngrozitor,
orgia clipelor de veghe
îmi umple sufletul de dor.
Coşmarul zilelor de ieri,
acum este realitate,
realitatea dură, crudă,
şi în sfârşit – eterna noapte.
Ce simt acum ţie-ţi voi spune:
iubire, ură, deznădejde,
o inimă care se stinge
şi lacrima-ţi ce străluceşte.
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
poezie care mai trebuie revizuită...
'' Ce simt acum ţie-ţi voi spune:''
nu sună urât???
Mariana....te rog să verifici şi să revii cu forţă...
astăzi...n-ai prea verificat poezia postată...
Consideraţie...
CRITICUL BLIND
vineri, 13 noiembrie 2015
Marcata,pentru mine in mod deosebit, ultima strofa.
Irina Ira
vineri, 13 noiembrie 2015
Mie îmi place cum scrii şi te citesc mereu cu drag.
nicolle
vineri, 13 noiembrie 2015
Mi-a placut faptul ca nu v-ati ocupat prea mult de ritm si muzicalitate... -
Ar fi fost chiar aiurea sa va descrieti o stare de agonie in versuri impecabile din
punct de vedere al prozodiei. Apreciez foarte mult aceasta indrazneata alegere
a dumneavoastra.
Felicitari!
florianruse
vineri, 13 noiembrie 2015