Sunt oltean și cred în soarele sudic.
Nu beau vin alb și iubesc mândria.
Sunt rău, nervos și, sigur, nu-s pudic.
Sunt tracul ce săgetează tăria...
Am albul regal cu mine în oase
Și-albastrul ceresc pe creieri lipit.
Pielea-mi neagră a pâine miroase,
Iar salcâmul în mine-i înflorit.
Sunt câmpia luată pe-a calului copită
În luna lui gustar cel plin cu iele.
Sunt călușarul ce arde temuta ursită
Pe rugul din boji și nuiele.
Sunt salcia ce plânge-n pământ
Cu frunza-i vârf de verde cuțit
Și plânsul ei e pus într-un cuvânt
Îngropat aici, adânc, în infinit.
Aici e piatra mea cu semne din traci
De strajă la malul drept de Olt...
Și de-or să vină peste mine cete de draci,
N-am s-o dau, în veci de veci, nici mort.
vezi mai multe poezii de: Georgebrancu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.