Aici e prea târziu, dar dincolo,
în camera cealaltă, unde stai răsturnată
pe gândul gestant de-a mă chema
sau de-a mă trimite să te găsesc,
dincolo e încă devreme.
Într-atât de devreme încât,
cu gura uscată de la atâta căscat
aşteptând să te hotărăşti,
rotind robinetul precum îmi rotesc ochii
noaptea în jurul capului tău
gravitând minune de sferă,
pe țeava goală de apă îți aud primele scâncete.
Îmi lipesc gura uscată
şi încep să trag totul în mine,
până când primele picături
de lichid amniotic încep să curgă.
Aşa te-am născut. Acum poți să mă trimiți
să te caut unde nu e prea târziu.
vezi mai multe poezii de: maresalmusca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Te rog sa ma deranjezi in continuare :)
maresalmusca (autor)
joi, 28 noiembrie 2019
Iaca vârcolacul :))
Mii de scuze, eu sper să nu fiu deranjantă, am așa câteodată o bucurie copilărească, nu știu de ce :)
De parcă ar trebui copiii să dea vreo explicație :)
Adina Speranta
joi, 28 noiembrie 2019