...de ca și cum nu-i ajung gânduri,să întregească mulțimea,niciodată ciobită,niciodată la întâmplarea reflecției - că atât i-a fost dat:
-acel ritual sincopat și liturgic;
- veșnic întârziat al iubirii,dăltuită în marmoră,cu mâinile fragede;
- indestructibilă frivolitate ce distruge condensarea de pulberi;
- ecou remanent racordat la toate bornele inimii lumii;
- să-și facă de cap cu dantelăriile literei,ca în șah-matul partidei;
- un pseudonim decupat din Sahara, legilor firii, mărșăluind până la starea de dungă și talanți - propriul său nume - într-un liber-arbitru de nopți cu soarele-n cap;
- să-l împrumute zăpezilor - nu e la îndemâna oricui - trebuie și aprobarea pământului cerului;
- unde cuvântul de la pupitrul trăirilor - cântă la nai - pentru aplauze,trac și vecernii;
- ca totul să ruleze în răscruci de amiezi;
- un curcubeu galben,bate în verde și roșul împinge în față, violetului hâtru,colorat în albastru cu portocaliu - pe albul pur al fecioarei,ce strânge sălbatic,scrisoarea la piept;
- să-i ajungă nostalgiile florii de câmp și mirosul de ambră și cuvântul, ce adoarme la porți și visează - iluminări pe o coală de scris...
vezi mai multe poezii de: maria podari
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.