n-o să te mai văd
marea trebuie sorbită
cerul trebuie-nțolit
obrazul tău a și atins copacii
și timp de cincisprezece veacuri
eu am să caut râsul tău
sub obiecte de pradă
n-o să te mai văd
luna trebuie culeasă,
spațiul și celelalte spații
să mi se culce în artere
ți se rostogolesc sub fluviu
genunchii și îți scânteiază
clavicula pe epiderma falezelor
n-o să te mai văd
moartea trebuie-nșelată
planeta noastră e sfârtecată
cu miile de dinți pe care mi-i dăruie absența.
Traducere Virgil Teodorescu
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.