Nefericirea-i că ești scrisă,
și tragicul, că ești în vers.
Sonetu-mi vinde margarete,
să-ți cumpere doi ochi deschiși,
și cu-o imagine îți umple
genunchiul gol;ca de o rață
sălbatică îi pare rău,
când îți surprinde imprudența.
Copil-profet, fals autor,
mă resemnez la vechea dramă;
în locul unui verb ascuns,
mi-ai dăruit o caligramă,
vânând cuvinte de amor.
Tu ai o scuză: sânii tăi
s-au sinucis; un dur exemplu
pentru silabele ce vor
să părăsească acest cântec.
Traducere Veronica Porumbacu
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.