Vă prezint
poezia mea: e o insulă care zboară
din carte în carte,
în căutarea
paginii natale,
apoi se oprește la mine, cu ambele aripi rănite,
ca să primească doar carne și vorbe reci.
Am plătit scump vecinătatea poemului.
Cele mai bune cuvinte mi se culcă în urzici;
cele mai verzi silabe-mi visează
la o tăcere tânără ca și ele.
………………………………………………………………………
Traducere Veronica Porumbacu
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet