Prima dispoziție.
Prima diferență.
Vreau să mă nasc de două ori:
aici, dar în altă parte,
pentru un fior mai intens,
pentru o mai puternică provocare.
Trebuie să trăiești ca om
și ca munte
și ca peninsulă.
Refuz cerul:
inventez altul, mai nebun.
Voi scrie, voi scrie,
așa cum blestemi,
așa cum te arzi.
Dar n-am decât o lege:
mă transform
spre-a mă iubi mai bine,
spre-a mă surprinde mai bine.
Sunt timpul pierdut.
Sunt spațiul gol.
Angoasa-i aici,
proaspăta mea fântână.
Trebuie să mor cu blândețe,
cu dezinvoltură.
Unde sunt rândunelele?
Unde sunt oglinzile albe?
Cine mă va defini?
Ultima dispoziție.
Ultima indiferență.
Traducere Maria Banuș
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.