E fiecare piatră un veac: fă socoteala,
și dacă via doarme, trezește-o, pentru că
îi trebuie un martor zării,
pe care-o urmărește un străin.
De-asemenea fiecare umbră
invită câte un bărbat:
oceanul care vine-aici, în ciuda marii altitudini.
Usucă-ți lacrima. Ea se prea poate
să se transforme-n fiară veninoasă.
Atunci regatul nostru din nou ar rătăci
pe căile batjocorii și munții,
sătui de viață, -ar sângera-n adânc.
Traducere Virgil Teodorescu
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.