Așteptați-mă. Îmi iau rămas bun
de la obiectele cele mai credincioase.
Patul, cu cele patru cocoașe
mi-a legănat atâtea singurătăți!
Briciul a tăiat
mulțime de beregate,
mulțime de născociri.
Abajurul m-a protejat
de indiscreta auroră, cea cu o mie de bujori.
Covorul nu este trist:
va primi lacrimile altor poeți.
Prietenul meu săpunul va putea să spele
atâtea păcate și remușcări!
Nu reproșez nimic acestor medicamente
risipite-n salon: orice viață e o epidemie.
Pun un păianjen pe cada de baie,
unde-am avut cele mai smintite visări.
Și acum, puneți-mi cătușe la suflet!
Traducere Maria Banuș
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.