Nimic nu-mi place, nimic nu m-amuză.
Toți platanii sunt culcați la pământ.
Nimic nu-i intact. Nimic nu-i nevătămat.
Curcubeul se decolorează.
Nu vreau să știu nimic: am învățat prea mult.
Timpul își pierde ultimele sferturi de oră.
Spațiul își pierde zările.
Mă uit lung la stele
ca să le fac să cadă
ca niște fructe otrăvite.
Nu vreau să-mi mai mângâi caii.
Searbădă e angoasa:
parcă-i o supă la sfârșitul dejunului.
Toate poemele mele dorm
în sertarul cu miriapozi.
Viața mea e un balon
în mâinile odraslelor mele degenerate.
Nimic nu mi-e drag. Nimic nu mă mișcă.
Traducere Maria Banuș
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.