Cui aș putea scrie o scrisoare de dragoste?
Oare fantomelor
pe care le-am cunoscut – în ce capitală?
în fața unui monument pentru morți, pe un trotuar,
într-un teatru unde se juca o farsă?
Să mă gândesc mai degrabă la acea femeie,
cu buzele întredeschise, cu mâini foarte pure,
care, frază de frază, își pierdea profilul
în apa unei fântâni,
ca într-o serenadă?
Pagina mi se acoperă de cuvinte
care traduc, poate,
sentimentele mele ușoare,
libelulele sufletului meu
i abisurile profunde ale memoriei.
Mâine, o voi citi în șoaptă
și-mi voi spune
că graiul e cel mai bun prieten al meu,
încă nu m-a uitat.
Cui aș mai putea scrie o altă scrisoare?
Poate celor mai celebri analfabeți:
oceanul, muntele,
luna iunie, cireșii ce mă salută.
Traducere Maria Banuș
Vol. „Mâine fără mine”
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.