Sunt un domn bătrân în cada de baie, care își zice că lumea, încetul cu încetul, îi scapă.
Se săpunește, își ciupește carnea,
nu știe dacă afară plouă
sau dacă cerul intră pe fereastră
să stea de vorbă câteva clipe.
Se întreabă la ce servește umărul său.
Bate câmpii pe îndelete,
cu certitudinea că sufletul lui
își va pierde slujba.
Apa îl mângâie.
Secolul încă e parfumat.
Sunt un domn bătrân
care își caută ochelarii,
își uită ființa în fundul oglinzii,
cu un prosop în jurul gâtului.
Traducere Maria Banuș
vezi mai multe poezii de: Alain Bosquet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.