fluture mic
ne-voinic
ce viață scurtă sub aripi ai strâns
şi deja la primul capăt de zbor
tu ai plâns…
învață cumva
să te-ntorci înapoi
la speranța din crisalidă
şi aminteşte-ţi aşa :
înaintea de naşterea ta
ştiai că eşti unul nu doi
spre-a te-nălţa
dumnezeieşte
dintr-o simplă omidă…
------------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin)
vezi mai multe poezii de: ZIFRUMOASA