Ațipești cu patimă. Nu știu
Ce voci te cheamă-n depărtare.
E focul stins și-i prea târziu.
Ți-e stepa casă primitoare.
Vezi amurginde depărtări,
Năluci, fantasme, ceața-n zare.
Eu - cu neliniști și dureri,
Tu - doar cu tihnă și-mpăcare.
Ce jalnic par în fața ta!
Stăpân deplin sânt peste toate,
Pe tine să te am aș vrea,
Dar nici n-am cum, nici nu se poate!
23 noiembrie 1901
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.