Carmen - Aleksandr Blok
Adăugat de: ALapis

Cum oceanul uneori
Își schimbă vechea lui culoare
Sub fulgerul țâșnit din nori,
La fel furtuna cântătoare
Își schimbă sufletul , smerit,
Îmbujorat aștepți clipita
Și simți c-ai plânge fericit
Când e s-apară Carmencitta.

4 martie 1914

2

Fâșii de cer senin... Un ciob stingher de lună
Scăldat e în azur, și-o boare trece lin,
E primăvară iar, pâraie se-mpreună,
Vârtej e-n sufletul de gând și sbucium plin...

Cu luna ce-i mai gingaș ? Ce e mai sus ca zorii ?

Taci, nu vorbii nimic prietenilor tăi :
La cel din urmă cat unde-s aproape norii
În geam nu ard doar zorile-n văpăi...

14 martie 1914

3

În zori de zi, un demon fumuriu
Cu pletele-i de aur, blând apare,
Iar cerul e-n veșmântu-i siniliu
Cu ape de sidef, scântâietoare.

Cum prin azur simți bezna săgetând
La fel i-e chipul groaznic câteodată ;
A părului cununa e roșcată
Și-n glas auzi furtunile vuind.

24 martie 1914

4

Las cartea jos. Mi-e mintea grea,
Furtuna primăverii strigă...
O, groaznic ceas atunci când ea,
Ghicind în palmă lui Zuniga,
Asvârle-n ochii lui Jose
Privirea-i batjocoritoare !
Uit totu-n jur.O văd cum e ,
Cu dinții - perle lucitoare ,
Simt sânge-n suflet năvălind,
Ștergând icoana țarii-n cale,
Și-aud : Cu prețul vieții tale
Iubirea-mi vei plătii curând !

18 martie 1914

5

Vin mulți bărbați - puhoi pestriț,
Căci Carmen multora li-dragă,
Vin s-o momească, s-o atragă,
Dar printre-atâția-ndrăgostiți,
Stă în taverna Lillas-Pastia
Doar unul rezemat de zid.
N-aude zarva. Toate astea
Nu-l pot atrage. Stă cumplit,
Privirea-i de mâhnire plină
Nu vrea, nu cere alinări,
Doar când aude-o tamburină
Și zornăitul de brățări,
I-apare-n sunetul iscat
O primăvară ... Altă vreme...
Privește-un trup ce cântă , geme,
Și vede-un vis înaripat.

26 martie 1914

6

Și-acum văd chipul rece, mut,
În ochi - dispreț și provocare,
Făptură - tremur și cântare.
Ți minte, - așa te-am cunoscut.
Noapte-n parter. Respiri abia.
Și pieptul alb e-aproape,-aproape...
Din păr , o buclă încearcă
Pe fruntea-ți palidă să scape...
Nu-i prima întâlnire când
Mi-e inima de tremur plina !
Dar văd fiorul săgetând
Prin umerii subțiri, prin mână...
Și capul mândru ți-l înalți
Zvârlind privirea înciudată,
(Așa se uita câteodata
Din cușcă leii-ntemnițați ).
Sub lampă nu mai răsună
Ca înainte, seguidilla,
Nu vine-acum spre dumneata
Îndrăgostitul Escamillo
Și ești geloasă. Alte dăți,
Scădeai prisosul de lumina,
Nu-i mai zâmbești acum, senina,
Și-un șir de perle nu-i arăți...
Sa nu privesc, să tac - pot oare ?
Să spun ceva - nu-i chip, nu pot...
Și-acum (ca steaua căzătoare)
Aluneci jos, ești jos de tot,
Treci ostenita lângă mine,
Și-ți cântă umerii când treci,
Te simt, te știu atât de bine,
Și-n inimăi săpat pe veci,
Alături de o țară-n ceața -
Un chip iubit și cunoscut...
Și-acolo :Sa fugim de viața,
Hai să fugim de trista viața !
Aud răcnind un om pierdut...

Și martie fulgi a așternut.

25 martie 1914

7

Mâțișorii - vestesc primaveri,
Plâng ceva luminos,
Ce-a fost ieri,
Semn că-nalță în slăvi, undeva,
Lumânări pâlpâind, ruga mea ,
Și-ai tăi umeri îi pot săruta.
Spic de orz - nu înseamnă ogor ?
Țipăt lung, departat de cocor,
E un semn să aștept la zaplaz
Pân' la trecerea zilei de azi,
Și că-n minte săpat ți-am rămas.
Trandafiri văd - mi-e teamă de ei,
Ei sânt părul tău - roșu-n văpăi ?
Ei, cântând, de trădări mi-au șoptit ?
Carmen ! Sufletul, tu mi-ai robit ?

30 martie 1914

8

Ești un imn cu ecouri uitate
În destinul meu negru și-nchis.
Carmen, plâng și zâmbesc. Miminunat e
Că-ți văzui, noaptea, chipul de vis.

Pari de vrajă sălbatică plină,
Pari un vis nesfârșit și adânc,
Primăvara - cu-a ei tamburină,
Și ghitară cu strune ce plâng !

Și te văd - o stăpână a firii,
Ca regină din basme pășești...
Treci, pe frunte purtând trandafirii,
Cufundată-n visări și povești.

Dormi ca șarpele, strânsă la soare,
Dormi și-n ceața ți-apare senin
Țărmul drag,răsărit peste mare,
Și un vis - pentru mine străin.

Vezi o zi strâjuită de-un astru
Și iubitul, întinsul tău plai
Plin de cântec, albastru, albastru,
Negrăit de frumos - ca un rai.

Și acolo, tăcerea e gravă,
Doar atunci când sub crengi te ivești
Vocea-ți stranie urcă în slavă
Vijelii și iubiri țigănești !

28 martie 1914

9

Iubirea-i slobodă și zboară,
Al tău sânt - e-n zadar !
Mereu în vis o să-mi apară
Făptura ta de jar !

Ai mâini haine, fermecate,
Și porți în ochi trădări,
Tu ești zadarnicile-mi patimi
Și nopți de așteptări !

Te voi cânta, în slăvi senine
Voi duce vocea ta !
Ca un sihastru pentru tine
La stele m-oi ruga !

În râul versului- stăpână,
Tu val vei fi mereu,
N-oi șterge, Carmen, de pe mână
Nicicând parfumul tău...

Cum o făclie pe -nnoptate
Străluce uneori,
Îmi vei zâmbi, o clipă poate,
Cu dinți strălucitori.

Nutresc nădejdea minunată
Că pe străin meleag,
La mine poate, câteodată
Te vei gândi cu drag...

Peste furtuni ce trec ca fumul,
Și peste-adânci trădări,
Să-ți pară gândul meu de-acuma,
Neîntinat și alb ca drumul
Ce duce-n depărtări !

28 martie 1914

10

Nu ! N-ai să fii cu mine ! Cu nimeni ! Niciodată !
Deci ăsta-mi fu îndemnul prin ani ce trec încet.
Prin zilele ce-și poarta povara blestemată,
De-aceea-s pe vecie plecatul tău poet !

Aici - e-ngrozitoarea pecete-a-mpotrivirii.
Întreaga frumusețe n-o poți ghici, n-o știi.
Acolo - o fărâmă a sufletului firii
În hohote revarsă lumini și armonii.

Aceasta fu-ncântarea și marea mea sfială !
Știi bine, pentru tine, sărmano, mă-nspăimânt.
Aceștia-s ochii stranii ce mă priveau în sală
Ne-nțelegându-mi gândul și încă... neiubind !

Tu n-ai decât o lege : alături, zbori prin zare
Spre alta constelații ce trec prin fața ta,
Iar lumea noastră - ție, un dor de foc îți pare
În care arde, cântă, se mistuie ceva !

Și-n flăcări, tinerețea ți-e doar o nebunie...
Doar sunet ! Fericire, trădare nu-i defel...
În bucurii și-n jale e-aceeași melodie...
Dar dragă-mi ești tu Carmen : căci sânt și eu la fel.

31 martie 1914

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956





vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dorina, poți reciti Carmen din nou, e gata pe 10 capitole.
E foarte frumoasă poezia.
ALapis
duminică, 26 iulie 2015


frumos
dorina neculce
sâmbătă, 25 iulie 2015