Înjosire - Aleksandr Blok
Adăugat de: ALapis

Moare ziua, și-i cântă prohodul
Legănându-se, arborii goi.
(Tot așa în amurg, eșafodul
Va primi osânditul convoi.)

Catifeaua divanelor, roasă,
Ciucurii vechi, prăfuiți la perdea...
Și în clinchet de cupe, la masă,
Stau studenți, ofițeri, o lichea...

Râd în poze femeile goale -
Mâini de oameni le-or fi atingând?
Și la ușă-s doar mâini de canalii
Pe butonul murdar apăsând...

Taci ! Auzi pe covoare pufoase
Sună pinteni, a râs cineva...
Casă-i spui unei astfel de case
Și se cade-ntre oameni așa ?

Întânirea ma bucura oare ?
Văd : paloarea pe chip ți s-a stins.
Iar amurgul e galben și pare
Că pe umerii tăi s-a prelins...

Numai buze mușcate-n neștire
Pe icoană - pe chipul tău sfânt.
( Oare asta numim noi iubire? )
Oare patima noastră noastra ne-a frânt ?

În apusul cel galben și rece
Patul nostru se-afundă mereu.
Strânși în brațe o noapte-om petrece,
Tu respiri tot mai greu, tot mai greu...

Și ți-i geamătul geamăt de doliu.
Taci ! Auzi, sună pinteni, ușor .
Ca un șarpe ușor din fotoliu,
Trena ta s-a târât pe covor.

Ne-nfricată ești ! Fii ne-nfricată !
Soț , logodnic, iubit mă numesc ?
Drept în înimă-mplântă-mi odată
Tocul tău de pantof franțuzesc !

Decembrie 1911

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956



vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Blok! Un suflet sensibil, o minte creatoare si sclipitoare
teo.cristian
joi, 23 iulie 2015