Din neguri se adună-o pâclă deasă,
Geroase nopți coboară-ntr-un târziu,
Mi-apasă truda azi un duh pustiu,
O pierdere, o jale ne-nțeleasă.
Nu, sufletu-mi nu-l poți tămădui,
Nici rănile ce-mi sângeră întruna.
Nici tu nici eu, prin ceața ce se-adună,
Tristețea asta n-o vom desluși.
Și n-om putea nicicând da crezământ
Că un blestem ne ține-n silnicie...
Că truda cu a ei zădărnicie
Și-adâncă liniște ne-apasă la pământ.
22 noiembrie 1899
Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.