Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul
mirelui, care stă și ascultă pe mire,se
bucură cu bucurie de glasul lui
IOAN,3,29
Sânt tânărul sfios ce-aprinde
Atâtea lumânări pe rând.
Ea, fără gânduri și cuvinte,
Pe malul celălalt zburând...
Iubesc și ruga pe-nserate
La râu, pe lângă albul schit,
Și umbra ce-n azur se zbate,
Cătunu-n prag de asfințit.
Supus privirilor duioase
Și tăinuintei ei splendori,
Eu peste zidurile groase
Arunc gingașe, albe flori.
Prin neguri, mirele deodata
Curând ieși-va din altar
Și din pădurea crenelata
Luci-va nimbul nupțial.
7 iulie 1902
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.