Treci prin aurita cale
Mut și neîndurător.
Mistuie e-n depărtare
Stolul albilor cocori.
Parcă țipete mâhnite
Se împrăștie în vânt.
Țese fire nesfâșite
Un păiajen triumfând.
Printre firele aceste
Soarele strălucitor
Bate-n oarbele ferestre
Din pereții care mor.
Pentr-un strai de sărbătoare
Toamna soarelui i-a dat
A speranțelor ardoare
Și avântul verii cald.
29 august 1902
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok