Tu ai ieșit cu-ntârziere,
Dar eu senin te așteptam.
Și nici o șoaptă a-nserării,
Nici o mișcare nu pierdeam.
Când flacăra țâșnii deodată
Și-ncer cuvântul s-a-nălțat,
Căzu și cea din urmă piatră
Și inima s-a luminat.
În vifor și zăpezi sonore
Ți-ai arătat chipul vrăjit
Și-n veșnice lumini cupole
Se-amestecau în asfințit.
27 noiembrie 1901
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.