Viața-ncet trecea precum o vrăjitoare,
Demult uitate vorbe în taină murmurând.
Eu regretam ceva, oftam cu întristare,
Mă mistuia, fierbinte, văpaia unui gând.
Priveam, oprit la o răscruce-n câmpuri,
Pădurea crenelată de apus.
Dar chiar și de aici, robit de-atâtea gânduri,
Mi se părea că ceru-i greu nespus.
Și-mi amintii de vremea viforoasă,
De-avântul meu, acum înlănțuit.
În depărtări, lumina languroasă
Spoia pădurea-n aur învechit.
O, primăvară! Ce regret eu oare?
Mă mistuie văpaia cărui gând?
În taină viața, ca o vrăjitoare,
Uitate vorbe-mi spune, murmurând.
16 martie 1902
Traducerea Emil Iordache.
Volumul '''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
ce frumoasa poezie!
multumesc d-le Aurel..
cu drag,
danab
miercuri, 26 august 2015