Vreau inima-mi să se-nsenine -
Să-mprăștii visele în vânt?
Dar la răscruce nu știu cine
Mi-așteaptă ultimul cuvânt...
Se-nvăpăiază umbre mute,
E-aproape visul de sfârșit.
El capu-ntre genuchi și-ascunde,
De mine chipul și-a ferit.
Dar într-o infinită oră,
Când nici o lege nu va fi,
El, nelegitimă fantomă,
Printre oglinzi v-a rătăci.
Și-atunci, în casa mea pustie,
Un fel de chip va fi sosit.
Și voi vedea-n oglindă, vie,
Figura noului venit.
27 august 1902
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
foarte frumoasa..
multumesc de postare!
danab
joi, 03 septembrie 2015