Cât timp Apollo nu mi-l cere
Pentru al jertfei sfânt prinos,
Poetu-n lumi deşarte piere
Şi se scufundă sfiicios,
Căci lira lui nimic nu spune,
Şi-n suflet visul e-ngheţat,
Iar printre nensemnaţi, în lume,
El poate-i cel mai nensemnat.
Ci sacrul verb când, a-nălţare,
Urechea i-a atins, slăvit,
Tot duhul din poet tresare
Ca vulturul ce s-a trezit.
Atunci de la petreceri pleacă,
Şi, de mulţi înstrăinat,
El capul mîndru nu şi-l pleacă
La idoli publici prosternat;
Sălbatic, cu obrajii aspri,
Neliniştiţi, de cântec plin,
El fuge înspre ţărmi sihaştri
Şi-nspre dumbrăvi cu foşnet lin...
vezi mai multe poezii de: Aleksandr Puşkin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.