Fac totul pentru tine la apus,
Când florile-n iarbă s-au aprins,
De licuricii ce-au luminat grădina,
Când ceru-și ascundea lumina.
Alerg spre soare pe cărare,
Să prind lumina-n grabă mare,
Dar apare luna luminând de sus
Și ai venit și tu c-aveai ceva de spus.
Tu ești iubirea ce urma să vină,
Pe lângă florile din grădină,
Dar printre alei am fugit și eu,
Să prind lumina lunii de la un zeu.
Le am pe toate-n gânduri puse
Și le aștern în rânduri depuse
Și mă ascund ca să te-ascult,
Când mă strigi cu dragoste mult.
Inima mea nu se lasă uitată,
Iar când aude strigătul tău, iartă
Și-atunci cred c-am înțeles,
Din viața cu iubire nu vreau să ies.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.