Și, uite, astfel ni se face iarnă,
și iar ne ninge timpul pe meninge,
și iar îngheață biata noastră marnă
când nu în noi, ci-alături foc se-ncinge.
E semn că totuși frigul va învinge
și-n urma urmei el o să discearnă
jucându-se cu-a inimilor minge,
cu vârsta scurtă care-n noi se-ncarnă.
Am coborât cu turmele din munte
purtând o cută-n plus pe vis și frunte
dar cu nădejdea că ne vom întoarce iar,
acolo-n pisc de unde coborâră
trudiții pași, lăsând, prin umbre, dâră –
de vom trăi până la primăvară ...
vezi mai multe poezii de: Alexandru Andriţoiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Bine v-am regăsit, George!
Atingerea clasicilor e o taină, și ce unde declanșează în noi, nu are legătură cu mintea noastră demonstrativă, Emilian! Important este că ne îmbogățesc!
Gerra Orivera
luni, 01 martie 2021
bine ati revenit Gerra Orivera!
minunata poezie
george
luni, 01 martie 2021