După o lungă şi geroasă iarnă
O rază blândă îmi mângâie inima,
O apariţie... de pe alte meleaguri...lira mea sună
Din nou pentru o nouă iubire sublimă.
Uitat în ascunse cărţi pătrunde tainice
mistere, ochii îi sunt goi.
Lumea este acum teoloagă, el nu mai are ce
căuta, nimeni nu şi-l aminteşte, uitat pe banca
Oare cerul se va rupe
Iart tu vei plânge
Oare eu voi pleca
Iar tu vei suferi.
Oare vei putea ierta
Pasul meu, vorba mea.
Oare vei putea uita
Sarutul meu, mangaierea mea.
O formă de viață crește în mine
Păgânul cu ochi de înger
Arunc mir peste tine
Cerului îi cer
Nu te voi mai iubi,dacă într-o zi voi muri
de ce nu pricepi această dorinţă? A iubi este
omenesc, dar tu nu poţi înţelege….eşti visătoare.
Dacă tu vei muri eu tot te voi mai iubi,
În lume o frunză cade
un pom asuprit de vânt se rupe
un slujitor drept cade
o inimă bună se rupe.
Sufletul meu tânjeşte după cerul
Şi marea în care tu exişti.
Iubirea mea, pot zbura lângă tine,
Pot dansa lânga infinta ta frumuseţe?
O formă de viață crește în mine
Păgânul cu ochi de înger
Arunc mir peste tine
Cerului îi cer
O formă de viață crește în mine
Păgânul cu ochi de înger
Arunc mir peste tine
Cerului îi cer