Chipul poeziei - Alexandru Macedonski
Adăugat de: Adina Speranta

Când eu treceam cântând pe vale,
Cântând si surâzând,
Adeseori mi-iesea în cale
Un chip ceresc si blând.
Îmi surâdea cu-nduiosare
Cel chip de mic copil
Si-mi lumina a mea carare
Sub soarele d-april!
D-atunci adeseori în viata
Cel chip l-am revazut,
Dar întristat într-a lui fata
Si-n reverii cazut...
Ursita-mi fu fara-ndurare...
Îi cer însa umil
Ca sa expir într-o cântare
Sub soarele d-april.



vezi mai multe poezii de: Alexandru Macedonski




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ori numa' zghiarat pe ea, sa vezi cum dade din manile celea, de parca era marioneta la teatru' cu papusi.. pesemne ca de atata dragoste, i-o placut "scarbosenia cei" dupa cum o si numit-o si tipand s-o ieu di pi ie.
Maaaaiii... mintea omului! daca iubesti pasarea, tre sa iubesti si viermele din hoit!..
Iaca asa e si cu chipul poeziei...

Th3Mirr0r
th3mirr0r
marţi, 08 august 2017


Pentru mine, chipul poeziei fost-a mereu precum in cei mica istorioara, ci era una de tipa in gura mare cum ca iubeste natura mult tare, iac'sa numai de-o-ntrebai cu iutala, daca iubeste colo pasaroiu cela di pi craca, ie-mi zisa ca DA!.. si mai stau eu ci mai stau de vorba, da numa' ce-i aruncasai un guster in poala..
th3mirr0r
marţi, 08 august 2017


Buna dimineata, domnule Macedonski!
Cu gandu' la o cafa buna, iote ca-mi indreptai ochiu' si cole'sa oleaca; de! macar in treacat, sa-mi scot scufia din crestet, intr-a va onora respectuos.
th3mirr0r
marţi, 08 august 2017


MINUNATA...!!!

multumesc..
danab
vineri, 01 iulie 2016