VAD PRABUSIREA
Noaptea, - iulie
Vad prabusirea unei stele,
Al noptii mandr ului luceafar,
Si suf letul cantarii mele
Smintit se zbate si neteafar.
Se scurge noaptea-n sfanta tihna,
Dar tunurile vrajmasesti
Tintesc si bat fara odihna
Sa stearga satul Marasesti.
Aduce fierul moarte-n suier
Si prabusire pe pamant,
Se frange cantecul din fluier
Si moare-n tremur de mormant.
Iar sufletul cantarii mele
Smintit se zbate si neteafar
La prabusirea unei stele,
Al noptii mandrului luceafar.
Adaugata de catre Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Alexei Mateevici
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.