Flăcări imense
Cuprind omenirea,
Balauri cu capete
Duble
Se ivesc din neant...
Cu jar şi cu fum
Ne-am înecat,
Efemeri trecători
Într-o vale pustiită,
În care se aud doar ecourile
Unor clopote goale,
Un spaţiu fatidic
Al damnării eterne...
Rătăcim pierduţi
În căutarea sensului ultim
Al terestrei noastre existenţe
Pierduţi într-un alt labirint,
Vânaţi de acelaşi Minotaur...
vezi mai multe poezii de: mihai_iunian_gindu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc mult, Miruna, mă bucur că ţi-a plăcut. Te mai aştept pe pagina mea.
mihai_iunian_gindu (autor)
marți, 15 martie 2016
Îmi place tare mult ideea poeziei tale, dar şi felul în care ai dezvoltat-o.
Cu drag te-am citit.
s.miruna
marți, 15 martie 2016
Mulţumesc pentru apreciere, Mihai.
mihai_iunian_gindu (autor)
duminică, 13 martie 2016
Foarte frumoasă poezie, Mihai.
Mihai_Manolescu
duminică, 13 martie 2016