...cu genunchii la gură
ca într-o mamă a popoarelor
îmi sărut rotula spartă în douăsprezece părți
și în rană îmi văd ochii roșii
ca inima aruncată pe altar
de un gând al rațiunii pure
asta-i poezia mea rămășiță-n calendar
o poezie a durerilor de atunci
și-ți mulțumesc mână
că ai trăit până azi
ca să poți spune în rânduri durerea inimii jertfite
pe un altar al rațiunii pure
iluzie nepământeană ori poate...
vezi mai multe poezii de: Georgebrancu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.